Cum folosești Defneo, modul cu modul

Defneo se instalează on-premise, pe un server pe care îl controlezi tu (fizic, virtual sau VPS). Toate componentele rulează ca containere Docker, pornite cu Docker Compose.

• Sistem de operare: Linux x86_64 (de exemplu Ubuntu 22.04/24.04 sau Debian 12), cu acces root.
• Docker: Docker Engine 24 sau mai nou, cu pluginul Compose v2. Installerul îl poate instala pentru tine.
• Porturi: 80 și 443 libere pe server — Defneo devine reverse proxy-ul care primește traficul web.
• Community Edition: rulează mai puține servicii decât ediția comercială, deci are nevoie de mai puține resurse; înainte de instalare, verificarea automată controlează Docker și Compose, spațiul pe disc și porturile 80/443.
• Ediția comercială: limitele implicite sunt calibrate pentru o mașină cu 8 GB RAM; instalarea dimensionează memoria după hardware și te oprește dacă stiva nu încape. Spațiul pe disc crește cu istoricul de trafic păstrat și cu motorul analitic opțional.

La instalarea ediției comerciale, Defneo măsoară memoria disponibilă și dimensionează automat limitele fiecărui serviciu. Dacă stiva nu încape pe hardware-ul tău, installerul se oprește cu un raport clar în loc să pornească o instalare instabilă.

Defneo Community îți dă reverse proxy cu TLS automat, administrarea backend-urilor, web analytics, detecție CrowdSec și feed-ul partajat de atacatori. Condiția ediției gratuite: instalarea ta împărtășește atacatorii pe care îi banează singură și primește lista comună.

1. Deschide pagina Community și completează adresa de email a companiei (adresele Gmail, Yahoo, Outlook și cele temporare nu sunt acceptate).
2. Confirmă înregistrarea din linkul primit pe email, în maximum 48 de ore.
3. Copiază comanda de instalare afișată și rulează-o ca root pe server. Adaugă --install-docker dacă Docker nu e instalat încă.
4. Așteaptă finalul instalării: installerul verifică cerințele, pornește serviciile și îți afișează adresa panelului.
5. Deschide panelul în browser și creează contul de administrator.

Ediția comercială adaugă agenți pentru servere și stații, CTEM, scanner de securitate, OSINT, conformitate multi-cadru (NIS2, DORA, GDPR, ISO 27001), guvernanță AI și instruire. O poți evalua 30 de zile pe propriul server.

1. Instalează Defneo Community dacă nu l-ai instalat deja.
2. În panel, deschide Sistem → Ediție și apasă Pornește trialul de 30 de zile (doar un administrator poate face asta).
3. Rulează pe server comanda de upgrade afișată în pagină.
4. Upgrade-ul descarcă ediția comercială verificată, copiază datele și setările, pornește noua stivă și verifică starea ei.
5. Dacă verificarea de sănătate eșuează, instalarea revine automat la Community, neatinsă.

Pentru organizații care preferă o instalare directă a ediției comerciale (fără Community înainte), programează un demo și primești instrucțiunile de instalare.

Prima deschidere a panelului pornește asistentul de configurare inițială, care creează contul de administrator. Până nu există un administrator, panelul nu acceptă alte autentificări.

1. Deschide adresa panelului afișată la finalul instalării și creează contul de administrator cu o parolă puternică.
2. Intră în contul tău și deschide setările de securitate ale contului.
3. Activează autentificarea în doi pași (TOTP): scanează codul QR cu o aplicație de autentificare și confirmă cu un cod.
4. Opțional, adaugă un passkey (WebAuthn/FIDO2) — o cheie hardware sau autentificarea biometrică a dispozitivului.
5. Creează conturi separate pentru colegi din Sistem → Utilizatori, cu rolul potrivit.

Defneo stă în fața aplicațiilor tale ca reverse proxy. Fiecare site sau aplicație publicată e un backend: un domeniu, unul sau mai multe servere de destinație și straturile de protecție aplicate.

1. Îndreaptă înregistrarea DNS (A/AAAA) a domeniului către adresa publică a serverului Defneo.
2. În panel, deschide Trafic → Backends și apasă Adaugă backend.
3. Completează numele serviciului, domeniul și adresa serverului (sau serverelor) aplicației.
4. Păstrează bifate straturile implicite: antete de securitate, CrowdSec și limitarea ratei de cereri.
5. Salvează. Configurarea se aplică imediat, iar certificatul Let's Encrypt se emite la prima cerere HTTPS.
6. Deschide domeniul în browser și verifică în Analytics că apar primele cereri.

Defneo Community e liber sub licența AGPL-3.0, fără limite artificiale în cod. Ediția comercială rulează același nucleu și adaugă modulele pentru endpoint-uri, expunere, conformitate și guvernanță.

Defneo folosește Traefik ca reverse proxy. Fiecare backend combină o regulă de rutare (domeniu și, opțional, o cale), serverele de destinație și un lanț de middleware-uri — straturile prin care trece fiecare cerere înainte să ajungă la aplicație.

• Antete de securitate — HSTS, X-Frame-Options, X-Content-Type-Options și altele, aplicate uniform.
• CrowdSec — blochează IP-urile cu decizie activă de ban.
• Limitarea ratei — trei profiluri (implicit, strict, per site); valorile implicite se ajustează din Setări.
• Compresie — gzip pentru răspunsuri text.

1. Deschide Trafic → Backends și alege backend-ul.
2. Editează serverele, middleware-urile, prioritatea sau health check-ul și salvează — schimbarea se aplică fără repornirea site-ului.
3. Pentru a scoate temporar un site din proxy, folosește comutatorul Dezactivează; configurarea rămâne păstrată.
4. Pentru redirecturi de domeniu sau de cale (de exemplu domeniu vechi → domeniu nou), folosește Trafic → Redirecturi.

CrowdSec este motorul de detecție al Defneo. Analizează fiecare cerere înregistrată de proxy și o compară cu scenarii — tipare de atac precum scanarea de căi sensibile, brute-force pe formulare de login, exploatarea unor CVE cunoscute sau flood-ul L7. Când un scenariu se declanșează, IP-ul primește o decizie de ban, aplicată imediat de toate backend-urile care au stratul CrowdSec.

• Scenarii din hub-ul CrowdSec, plus scenarii Defneo pentru cazuri reale: scanare distribuită pe un subnet, crawlere care se dau drept Googlebot, conexiuni lente ostile.
• Crawlerele legitime ale motoarelor de căutare sunt verificate și ținute în afara banărilor.
• Fiecare scenariu e mapat pe tehnicile MITRE ATT&CK corespunzătoare.
• Răspunsurile date de propriul strat de blocare nu sunt numărate ca atac nou — un fals pozitiv nu devine permanent.

1. Deschide Amenințări → CrowdSec pentru deciziile active, alertele recente și metricile pe scenarii.
2. Apasă pe un IP ca să vezi de ce a fost banat (vezi Pagina de IP).
3. Ajustează durata banărilor pentru scannere din Setări, dacă vrei banări mai lungi pentru sondări repetate.

Pe lângă analiza comportamentului (scenariile CrowdSec), Defneo poate inspecta conținutul fiecărei cereri cu componenta AppSec. Regulile de virtual patching blochează încercări de exploatare a unor CVE cunoscute chiar dacă aplicația din spate nu a fost încă actualizată.

1. Verifică în Amenințări → CrowdSec că regulile AppSec sunt active.
2. Urmărește cererile refuzate de AppSec în lista de alerte; fiecare intrare arată regula declanșată.
3. Sursele care încearcă repetat exploatări sunt banate și la nivel de IP, cu durata configurată pentru scannere.

Geoblocarea refuză cererile din țările selectate, pe baza geolocalizării IP. E utilă când serviciile tale sunt destinate doar anumitor piețe și vezi atacuri persistente din alte regiuni.

1. Deschide Amenințări → Blocklist și secțiunea de geoblocare.
2. Alege țările de blocat.
3. Adaugă în lista de excepții IP-urile care trebuie să treacă oricum (parteneri, monitorizare externă, VPN-ul echipei).
4. Salvează și verifică în Analytics scăderea traficului din țările blocate.

Modulul anti-scraping caută tiparele colectării automate: multe pagini distincte în ritm de mașină, rotație de IP-uri în același subnet sau sistem autonom (AS), crawlere care pretind că sunt motoare de căutare.

• User-Agent-ul nu dovedește nimic. Un crawler e considerat legitim doar dacă vine din intervalele publicate de operator sau trece verificarea DNS dublă (FCrDNS).
• Dovada de om contează. Un IP cu istoric de navigare umană în ultima săptămână nu e banat, chiar dacă într-o fereastră scurtă pare agresiv.
• Escaladare treptată: IP → subnet → sistem autonom, doar pe baza istoricului de detecții și fără dovezi de trafic uman pe acel AS.

1. Deschide Expunere → Anti-scraping și lasă modulul în modul monitorizare câteva zile.
2. Analizează detecțiile: cine, ce pagini, ce dovezi.
3. Comută pe blocare când ești mulțumit de ce ar fi fost banat.

Fiecare backend are câmpul Crawlere AI, cu trei opțiuni. Blocarea se face direct în proxy, cu un 403, fără să încarce aplicația și fără să alimenteze detecția de atacuri.

1. Deschide Trafic → Backends, editează site-ul.
2. Alege opțiunea dorită în câmpul Crawlere AI și salvează.
3. Verifică în Analytics, filtrul de boți, categoria „Crawlere AI”.

Scannerele automate caută fișiere care nu ar trebui să fie publice: .env, .git, copii de rezervă ale bazelor de date, fișiere de configurare. Defneo folosește asta în două feluri.

• Stratul anti-leak interceptează la margine cererile către căi sensibile cunoscute și răspunde cu un 404 identic cu cel normal — chiar dacă aplicația din spate ar fi expus fișierul din greșeală.
• Capcanele sunt căi-momeală: orice IP care le accesează e banat automat, pentru că niciun vizitator real nu ajunge acolo.

Fișierele de care au nevoie aplicațiile moderne (de exemplu /.well-known/ pentru certificate și verificări de domeniu) nu sunt blocate.

Pagina Blocklist reunește tot ce e blocat: deciziile CrowdSec, banările manuale, țările blocate și listele importate. Modulul IOC adaugă indicatori de compromitere (IP-uri, domenii) din feed-uri externe de threat intelligence.

1. Deschide Amenințări → Blocklist pentru a vedea și filtra IP-urile blocate, cu motivul și expirarea fiecăruia.
2. În Amenințări → IOC adaugă manual indicatori sau abonează-te la feed-uri externe; importul rulează periodic.
3. Defneo compară traficul nou cu indicatorii activi și banează automat sursele care se potrivesc.

Orice IP din liste, din Analytics sau din alerte se deschide într-o pagină de detaliu. Ea răspunde la întrebarea „de ce a fost banat și merită să rămână banat?”.

• Decizia activă — tipul, durata, data creării și a expirării.
• Alertele CrowdSec — scenariile declanșate, cu evenimentele care le-au alimentat.
• Evaluarea de risc — scor pe categorii de cereri (sondare PHP, scanare admin, încercări de execuție de cod etc.).
• Activitatea — coduri de răspuns, User-Agent-uri, căi accesate, cronologie.
• Recomandare — dacă scorul e mic, pagina sugerează deblocarea ca posibil fals pozitiv.

1. Pentru deblocare apasă Unban; decizia se șterge imediat din toate backend-urile.
2. Pentru un ban manual, alege durata (de exemplu 4h, 30m, 1d) și un motiv.

Analizorul caută periodic IP-urile cu volum neobișnuit de cereri și căile pe care le lovesc. Rezumatul trimis modelului AI e pseudonimizat (IP-urile devin etichete), iar modelul propune reguli de blocare.

1. Deschide Amenințări → Vârfuri de trafic și alege un vârf.
2. Citește propunerea și verdictul validatorului: ce e aplicabil, ce e refuzat și de ce.
3. Aplică doar ce are sens. Aplicarea cere rol de administrator și o re-validare în momentul aplicării.

• Overview — pagina de start: backend-uri, starea serviciilor, agenți, alerte relevante adunate din toate modulele într-un singur flux.
• Briefing — rezumatul zilnic: IP-uri blocate, CVE-uri noi pe software-ul tău, agenți care nu au raportat, termene care expiră, plus știri de securitate. Cu un model AI configurat, briefing-ul e scris în limbaj natural și poate fi ascultat ca audio.
• CTO Center — imaginea executivă: postura de securitate, amenințări, conformitate, guvernanță AI, inventar și indicatori cheie, cu export ca raport strategic PDF.

Defneo calculează analytics direct din cererile care trec prin proxy. Nu adaugi niciun script în site și nu setezi cookie-uri de urmărire, iar datele rămân pe serverul tău.

• Trafic live — cererile din ultimele secunde, cu țara, calea și codul de răspuns.
• Dashboard — cereri, vizitatori unici, coduri de stare, țări, ore, sisteme de operare, browsere, pagini, surse de trafic, domenii.
• Pagini/Toate — implicit se numără doar paginile reale, fără resurse statice; poți comuta pe toate cererile.
• Filtre de boți — toate, fără boți sau doar boți, cu clasificare pe categorii (motoare de căutare, crawlere AI, scannere, monitorizare etc.), plus excluderea IP-urilor banate.
• Drill-down — apasă pe orice valoare (țară, pagină, IP, sursă, cod de stare) și vezi toate agregatele restrânse la ea.
• Parcursul vizitatorilor — ce pagini a vizitat fiecare vizitator, în ce ordine și unde a primit erori.

Defneo colectează metrici cu Prometheus și le afișează în Grafana. Dashboard-urile sunt provizionate automat la instalare și se deschid direct din panel, în spatele autentificării panelului.

• Traefik (cereri, latență, erori pe backend), CrowdSec (decizii, scenarii), Overview, Amenințări de securitate.
• Aplicații web, rețea (trafic pe interfețe, conexiuni, pachete), platformă (resursele fiecărei componente), web analytics pe termen lung.
• Rapoarte trafic — corelează rutele declarate în sitemap-ul site-ului cu erorile 404/5xx efective, ca să vezi paginile rupte.

1. Deschide General → Rapoarte și alege dashboard-ul.
2. Ajustează intervalul de timp din colțul dashboard-ului.
3. Pentru acces direct la Grafana, folosește linkul Sistem → Grafana.

Pagina Infrastructură arată toate componentele Defneo care rulează pe server: starea (pornit, oprit, repornește), timpul de funcționare, CPU, memoria și limita configurată.

1. Deschide Sistem → Infrastructură.
2. Apasă pe o componentă pentru detalii: imagine, reporniri, rețele, jurnal recent.
3. În secțiunea de buget de memorie vezi plafoanele și rezervările; panelul avertizează dacă rezervările trec de memoria disponibilă.
4. Când modifici o limită, pagina îți spune dacă schimbarea e deja activă sau cere recrearea componentei.

Fiecare modul poate emite evenimente: un router căzut, un certificat care expiră, un agent offline, o alertă de rețea. Evenimentele ajung în inboxul din panel (clopoțelul) și, după regulile tale, pe canalele externe.

1. Deschide Sistem → Setări → Notificări.
2. Adaugă un canal: email (SMTP), webhook, Slack, Discord sau Telegram, și trimite un mesaj de test.
3. Alege pentru fiecare tip de eveniment severitățile care pleacă pe canalele externe.
4. Activează rezumatul zilnic al banărilor dacă vrei o singură notificare pe zi în loc de una per IP.

În ediția comercială, notificările acoperă și alertele de infrastructură (peste 70 de reguli Prometheus: sistem, rețea, CrowdSec, proxy), potrivirile IOC, NetMon și agenții offline.

Un router al proxy-ului poate fi prezent în configurare dar dezactivat — de exemplu când un middleware nu se poate încărca. Atunci domeniul răspunde 404 deși aplicația funcționează. Edge Health detectează exact situația asta.

• Verificare la fiecare minut a tuturor routerelor, nu doar a backend-urilor gestionate din panel.
• Severitatea vine din consecință: un domeniu public căzut e critic, un router intern e scăzut.
• Revenirea e anunțată, iar un router scos intenționat (backend dezactivat) nu e tratat ca avarie.
• Dacă starea proxy-ului nu poate fi citită, panelul spune „necunoscut”, nu „zero routere căzute”.

Pentru fiecare backend cu domeniu public, proxy-ul obține automat un certificat Let's Encrypt și îl reînnoiește înainte de expirare. Defneo verifică independent certificatele efectiv servite și te anunță când unul se apropie de expirare sau e invalid.

1. Verifică lista certificatelor servite și data expirării în pagina backend-urilor.
2. Configurează notificările pentru tipul de eveniment „certificat”.
3. Dacă un certificat nu se emite, urmează pașii din Certificatul nu se emite.

Nota se calculează în fiecare zi din câteva verificări pasive — exact ce vede orice vizitator: handshake-ul TLS, antetele răspunsului paginii principale, fișierul security.txt și înregistrările SPF și DMARC ale domeniului. Nu se încearcă nicio cale ghicită.

• Scorul e aditiv, iar fiecare verificare își arată contribuția.
• Un certificat invalid înseamnă nota F; acceptarea TLS 1.0/1.1 limitează nota la C.
• O verificare care nu a putut rula iese din calcul (nu e penalizată), iar o pagină inaccesibilă nu primește notă, nu F.

1. Deschide Trafic → Notă securitate.
2. Apasă pe un site pentru a vedea fiecare verificare și cum o repari.
3. După remediere, rulează din nou evaluarea.

Agentul Defneo rulează pe fiecare server Linux sau stație Windows pe care vrei s-o urmărești. Trimite periodic către panel inventarul, starea de securitate și evenimentele relevante. Comunicarea e semnată, iar agentul verifică identitatea panelului la fiecare conexiune.

1. În panel, deschide Endpoint → Agenți și apasă Adaugă agent.
2. Alege sistemul de operare. Panelul generează un token de înrolare și comanda (Linux) sau installerul preconfigurat (Windows).
3. Pe Linux, rulează comanda ca root. Pe Windows, rulează installerul ca administrator.
4. La primul raport, agentul apare în listă și tokenul devine inutilizabil.
5. Deschide pagina agentului pentru inventar, scoruri și recomandări.

• Sistem — sistem de operare, kernel, CPU, memorie, discuri, timp de funcționare.
• Software — pachetele instalate și versiunile lor, folosite de corelarea CVE.
• Runtime-uri la sfârșit de viață (EOL) — limbaje și platforme care nu mai primesc actualizări, verificate după calendarele publice ale producătorilor.
• Servicii și porturi — ce ascultă pe fiecare host și ce proces ține portul.
• Actualizări — actualizările de sistem în așteptare, inclusiv Windows Update.
• Procese — drill-down pe procese, cu verificarea hash-urilor binarelor în surse publice.

Pagina Rețea și active reunește hosturile cu agent și activele descoperite. Pagina Acoperire Active Directory compară calculatoarele din domeniu cu agenții instalați și îți arată ce mașini nu sunt încă urmărite.

Agenții rulează verificări de configurare inspirate din CIS Benchmarks: SSH, politici de parole, servicii inutile, permisiuni pe fișiere sensibile, jurnalizare, firewall și altele. Rezultatele alimentează scorul fiecărui host și controalele de conformitate care cer întărirea configurării.

1. Deschide Conformitate → CIS Benchmarks pentru imaginea pe toată flota.
2. Filtrează după host sau după verificare pentru a găsi problemele comune.
3. Aplică remedierea propusă și așteaptă raportul următor al agentului.

FIM urmărește fișierele critice ale fiecărui host și te alertează când se schimbă. Pe sistemele bazate pe pachete, verificarea compară fișierele cu hash-urile publicate de producătorul pachetului — așa se văd binarele de sistem înlocuite.

1. Deschide Endpoint → FIM pentru lista modificărilor pe toată flota.
2. Verifică fiecare modificare: era o actualizare planificată sau o schimbare neașteptată?
3. Confirmă modificările legitime ca să nu mai apară ca deschise.

NetMon învață comportamentul normal de rețea al fiecărui host și semnalează ce iese din tipar: conexiuni periodice spre aceeași destinație (beaconing), domenii cu aspect generat algoritmic (DGA), interogări DNS care transportă date, volume neobișnuite și destinații nemaivăzute.

1. Deschide pagina agentului și tab-ul NetMon.
2. Fiecare detecție vine cu context: procesul care a deschis conexiunea, informații despre destinație și vârsta liniei de bază.
3. Cere interpretarea AI pentru un verdict per constatare și comenzile de verificare de rulat pe host.
4. Pentru zgomot cunoscut, creează o regulă de suprimare cu motiv. Alertele suprimate rămân în istoric.

Pe stațiile Windows, pe lângă agentul de inventar, poți instala componenta de protecție. Ea reacționează la evenimente în loc să scaneze periodic și coexistă cu Microsoft Defender — nu îl dezactivează și nu îl reconfigurează.

1. Deschide Endpoint → Protecție endpoint.
2. Activează protecția pentru stațiile dorite și alege politica.
3. Urmărește detecțiile, fișierele din carantină și conexiunile blocate; restaurează un fals pozitiv din carantină.

Controlul parental folosește componenta de protecție Windows pentru profiluri de copii: aplicații blocate, site-uri blocate și programul de utilizare pe zile și ore.

1. Deschide Endpoint → Control parental și creează un profil.
2. Asociază profilul cu utilizatorul Windows al copilului.
3. Alege aplicațiile și site-urile blocate și programul de timp de ecran.
4. Copilul primește avertismente înainte de expirarea timpului; la final sesiunea se blochează, fără să se piardă munca deschisă.

În timpul unui incident poți acționa direct pe host din panel: oprești un proces suspect, izolezi un host de rețea sau adaugi o regulă de firewall. Acțiunile sunt gândite să nu facă rău mai mare decât problema.

1. Activează răspunsul controlat pentru hostul respectiv (opțiune per host, oprită implicit).
2. Propune acțiunea din pagina agentului.
3. O altă persoană cu drepturi aprobă acțiunea; propunerea expiră după 30 de minute.
4. Agentul execută acțiunea și raportează rezultatul, înregistrat în istoric.

Pagina CVE nu îți arată o listă generică de vulnerabilități, ci pe cele care afectează software-ul instalat pe hosturile tale: pachete Linux, programe și biblioteci Windows, nivelul de patch al sistemului de operare și dependențele platformei însăși.

• Surse: OSV pentru ecosistemele open-source, NVD pentru software comercial (prin mapare verificată), MSRC pentru nivelul de patch Windows.
• Prioritizare: catalogul CISA KEV (exploatate activ) și scorul EPSS (probabilitatea de exploatare), pe lângă CVSS.
• Remediere: versiunea minimă care repară problema și un plan de remediere per host, scris de asistentul AI sau din șabloane.

1. Deschide Amenințări → CVE și sortează după KEV/EPSS.
2. Apasă pe o vulnerabilitate pentru hosturile afectate.
3. Creează sarcina de remediere și urmărește-o până când agentul raportează versiunea reparată.

Scannerul verifică site-urile tale din perspectiva unui atacator. Modul pasiv citește doar ce e public (TLS, antete, DNS, metode HTTP); modul activ încearcă și căi sensibile și fuzzing de conținut, cu consimțământ explicit și doar pentru administratori.

1. Deschide Amenințări → Scanner și introdu ținta (un domeniu pe care îl deții).
2. Alege modul pasiv sau activ; pentru activ, confirmă că ai dreptul să scanezi ținta.
3. Citește constatările, grupate pe severitate, cu maparea pe controale de conformitate.
4. Pentru fiecare constatare primești pași de remediere și, opțional, un playbook pentru un asistent de cod.
5. Programează scanări recurente și compară rezultatele în timp.

Investigația OSINT strânge ce e public despre o țintă, fără să o sondeze: certificate din jurnalele Certificate Transparency, înregistrări DNS, servicii indexate de motoare publice, conținutul pe care site-ul îl publică singur (pagini, scripturi, sitemap).

1. Deschide Amenințări → OSINT și pornește o investigație pe domeniul tău.
2. Așteaptă finalizarea — unele surse publice răspund lent, iar investigația rulează în fundal.
3. Citește raportul: arborele de domeniu, hosturile găsite, serviciile expuse, configurările DNS de email.
4. Deschide tab-ul Remediere: constatările sunt grupate pe acțiuni de corectare, fiecare cu efectul ei.
5. Opțional, scanează toate hosturile descoperite — secvențial, unul câte unul.

Atacatorii înregistrează domenii care seamănă cu al tău (litere schimbate, alte extensii, cuvinte adăugate) pentru phishing sau magazine false. Defneo combină mai multe metode de descoperire și verifică pagina fiecărui candidat ca să estimeze dacă e o clonă.

1. Introdu domeniul tău și pornește verificarea.
2. Analizează candidații: scorul de clonă, factorii care l-au produs și dacă domeniul e de fapt al tău (același server ca originalul).
3. Marchează fiecare candidat (de exemplu legitim sau malițios); marcajul tău rămâne la rulările următoare.
4. În ediția comercială, adaugă domeniile importante în watchlist — vei fi notificat doar de noutăți.
5. Pentru o clonă confirmată, folosește analiza de atribuire și takedown: cine găzduiește, cine a înregistrat, care e cea mai rapidă cale de oprire.

CTEM (Continuous Threat Exposure Management) adună constatările din toate modulele — CVE, scanner, OSINT, scanări de rețea, configurări — pe activele la care se referă și le transformă într-un flux de lucru: descoperire, prioritizare, remediere, verificare.

• Active cu criticitate; schimbarea criticității recalculează scorurile constatărilor.
• Scor de risc explicabil — factorii se adună exact la scor și sunt afișați.
• KPI-uri clickabile, cu lista exactă din spatele fiecărei cifre; un KPI care nu poate fi calculat apare „n/a”, nu 0.
• Scanări de rețea autorizate per țintă, cu liste de excludere care câștigă întotdeauna.
• Acceptarea riscului — doar de către administrator, cu motiv, responsabil și dată de expirare.

Fiecare integrare cu un serviciu terț (procesator de plăți, CRM, email, cloud) e o cheie care, scursă, dă acces la date. Pagina Integrări ține evidența acestor chei — fără să stocheze secretele — și calculează riscul fiecăreia.

1. Deschide Expunere → Integrări și adaugă integrările (unele sunt descoperite automat).
2. Completează metadatele: proprietar, drepturi, restricții de IP, data ultimei rotații, volumul de date accesibil.
3. Urmărește scorul și factorii lui; rotește cheile vechi sau prea permisive.

• Email Auth — verifică SPF, DKIM și DMARC pe domeniile tale și explică ce lipsește pentru a împiedica uzurparea adreselor tale.
• HIBP — verifică dacă adresele organizației apar în breșe publice de date, inclusiv cu o bază locală pentru verificarea parolelor fără a le trimite în afară.
• Audit GitHub — citește jurnalul de audit al organizației și semnalează acțiunile cu risc: chei SSH adăugate, aplicații OAuth autorizate, depozite făcute publice, protecția ramurilor dezactivată.
• Audit Azure AD (Entra ID) — citește jurnalele de audit și de autentificare: schimbări de roluri, consimțăminte pentru aplicații, autentificări riscante, eșecuri MFA.

1. Deschide pagina dorită din meniul Identitate sau Audit.
2. Conectează sursa (domeniu, organizație GitHub, tenant Azure) cu drepturi de citire.
3. Investighează evenimentele în ordinea severității; rezultatele alimentează controalele de conformitate pentru autentificare și acces.

Autoevaluarea NIS2 îți arată unde ești față de măsurile de gestionare a riscurilor cerute de Directiva NIS2 (Art. 21), transpusă în România prin OUG 155/2024. Fiecare control are o explicație practică și maparea pe ISO 27001.

1. Deschide Conformitate → Autoevaluare NIS2.
2. Parcurge domeniile și stabilește starea fiecărui control: conform, parțial, nepornit sau neaplicabil.
3. Urmărește scorul și lista de goluri, ordonată după importanță.
4. Folosește lista de goluri ca punct de plecare pentru planul de acțiune.

Planul de acțiune NIS2 transformă cerințele în muncă concretă. Partea de sus a paginii e planul ghidat: ce ai de făcut, în ordine, de ce contează și cum faci fiecare pas, cu termenele apropiate evidențiate.

• Profilul entității — sectorul, mărimea, tipul (esențială/importantă) și datele de contact, folosite în formulare.
• Controale cu semnale live — o parte din controale se bifează singure din ce fac celelalte module (de exemplu backup, MFA, instruire, monitorizare), cu sursa dovezii afișată.
• Traseul DNSC — etapele înregistrării și raportării, cu termene calculate din etapa anterioară.
• Registrul de incidente — un incident semnificativ pornește ceasurile de 24 de ore, 72 de ore și 30 de zile, cu formularele precompletate din datele incidentului.
• Raport PDF — fiecare control cu starea și sursa dovezii, pentru audit sau inspecție.

1. Completează profilul entității.
2. Urmează pașii planului ghidat; marchează ca finalizați pașii manuali.
3. La un incident, deschide-l în registru imediat — ceasurile pornesc de la momentul detecției.
4. Exportă raportul PDF când ai nevoie de el.

Modulul DORA acoperă cerințele Regulamentului (UE) 2022/2554 privind reziliența operațională digitală: cadrul de gestionare a riscurilor ICT, protecție și detecție, răspuns și recuperare, testare, gestionarea incidentelor și riscul terților ICT.

1. Deschide Conformitate → DORA.
2. Verifică controalele dovedite automat (backup, monitorizare, detecție, instruire etc.) și sursa fiecăruia.
3. Completează controalele organizaționale și atașează dovezile.
4. Folosește Registrul furnizorilor ca punct de plecare pentru registrul de informații.
5. Generează narativul și raportul pentru audit.

• ROPA (Art. 30) — registrul activităților de prelucrare, cu lacunele fiecărei activități semnalate: lipsă temei legal, transfer fără mecanism, DPIA în așteptare.
• Cererile persoanelor vizate (Art. 15–22) — ceas de 30 de zile, cu prelungirea prevăzută de Art. 12(3).
• Încălcări de securitate (Art. 33/34) — ceas de 72 de ore și proiect de notificare generat din datele incidentului.
• Împuterniciți (Art. 28) — contractele de prelucrare și revizuirea lor anuală.
• Măsuri tehnice și organizatorice (Art. 32) — multe se dovedesc singure din starea platformei (control acces, TLS, backup, integritate, detecție, agenți).
• Screening DPIA — criteriile care indică necesitatea unei evaluări de impact.

1. Deschide Conformitate → GDPR și completează registrul activităților.
2. Înregistrează cererile și incidentele pe măsură ce apar; urmărește ceasurile.
3. Exportă documentele PDF: ROPA, dovezile Art. 32, scheletul notei de informare.

Modulul ISO acoperă cerințele sistemului de management (clauzele 4–10) și cele 93 de controale din Anexa A a ISO/IEC 27001:2022. Controalele tehnice primesc semnale live din modulele platformei, iar pentru fiecare control ai îndrumare practică.

1. Deschide Conformitate → Standarde ISO.
2. Stabilește aplicabilitatea fiecărui control și justificarea.
3. Completează starea și dovezile; urmărește controalele dovedite automat.
4. Exportă Declarația de aplicabilitate (SoA) în PDF.

Centrul de conformitate citește ce fac celelalte module și arată starea tuturor cadrelor activate, cu lista elementelor care cer atenție. Un control mapat o dată (de exemplu „backup testat” sau „MFA pentru administratori”) servește toate cadrele care îl cer.

• Scor per cadru, cu drill-down până la control și la sursa dovezii.
• Lista de atenție: controale care au regresat, termene care se apropie, dovezi expirate.
• Un cadru a cărui sursă nu poate fi citită apare „indisponibil”, nu 0% — două afirmații diferite.

Un auditor vrea să știe nu doar cum stai azi, ci și cum stăteai la o anumită dată. Snapshot-urile de dovezi îngheață starea controalelor la un moment dat. Fiecare instantaneu e legat criptografic de cel anterior, iar baza de date refuză orice modificare sau ștergere.

1. Creează un snapshot înainte de un audit sau la finalul fiecărei luni.
2. Rulează Verificarea lanțului: rezultatul îți spune fie că lanțul e intact, fie primul element alterat.
3. Exportă snapshot-ul pentru auditor.

NIS2 și DORA cer gestionarea riscului introdus de furnizori. Registrul ține evidența fiecărui furnizor: ce servicii oferă, ce acces are în sistemele tale, contractul, evaluările și criticitatea.

1. Deschide Conformitate → Registru furnizori și adaugă furnizorii.
2. Înregistrează accesul fiecăruia (conturi, chei, conexiuni) și data revizuirii.
3. La încetarea colaborării, revocă accesul — rândul rămâne în istoric.
4. Exportă registrul ca punct de plecare pentru registrul de informații DORA.

Primul pas al guvernanței AI e să știi ce folosești. Inventarul e coloana vertebrală a modulului: fiecare sistem sau instrument AI (de la un chatbot pentru clienți la un asistent intern) are proprietar, scop, furnizor, date prelucrate și clasa de risc.

1. Deschide Conformitate → Guvernanță AI și adaugă sistemele AI.
2. Clasifică fiecare sistem după Regulamentul (UE) 2024/1689 (AI Act).
3. Pentru sistemele cu risc ridicat, completează obligațiile Art. 9–15 (gestionarea riscului, date, documentație, jurnalizare, transparență, supraveghere umană, robustețe).
4. Opțional, urmărește costul, beneficiul și faza de implementare a fiecărui sistem.

Pe lângă obligațiile per sistem, AI Act cere măsuri la nivel de organizație: alfabetizarea AI a personalului (Art. 4), transparența față de persoanele care interacționează cu un sistem AI (Art. 50), reguli pentru modelele de uz general și guvernanță internă.

1. Deschide Conformitate → Guvernanță AI; în partea de sus e planul ghidat.
2. Urmează pașii în ordine; cei urgenți sunt obligațiile deja în vigoare și neîndeplinite.
3. Marchează un pas ca finalizat doar când controalele lui sunt îndeplinite — planul și lista completă rămân sincronizate.
4. Exportă documentele PDF pentru audit.

Tot mai multe automatizări și agenți AI (proprii sau ai partenerilor) accesează aplicațiile tale. Pagina AI Policies îți permite să-i declari explicit — după User-Agent și, opțional, după IP — ca să-i separi de traficul necunoscut și să le urmărești comportamentul.

1. Deschide Endpoint → AI Policies și adaugă un agent: nume, tip, tipar de User-Agent, opțional tipar de IP.
2. Activează sau dezactivează politica după nevoie.
3. Urmărește anomaliile: volume neobișnuite, căi noi, erori. Un asistent AI explică anomalia, cu fallback pe șablon.

Înainte ca un asistent AI să aibă voie să acționeze, trebuie să poți răspunde oricând: ce model a fost întrebat, de către ce modul sau token, despre ce, ce a răspuns și ce om a decis. Jurnalul AI răspunde exact la asta.

• Intră automat: apelurile către model, propunerile, deciziile umane (aplicare/respingere) și acțiunile executate.
• Prompturile și răspunsurile se păstrează doar ca amprentă (hash) și lungime — nu se stochează conținutul.
• Jurnalul nu poate fi editat sau șters; verificarea lanțului arată primul rând alterat, dacă există.
• Când acțiunea vine printr-un token de API, jurnalul notează tokenul.

1. Deschide Conformitate → Jurnal AI.
2. Filtrează după tip, actor sau subiect.
3. Rulează verificarea lanțului înainte de un audit.

Modulul de instruire transformă „ne instruim angajații” într-o afirmație dovedită: cine, ce curs, când, cu ce scor și când expiră. Catalogul inclus acoperă subiectele de bază (phishing, parole și MFA, date personale, incidente, AI) plus un curs dedicat conducerii.

1. Deschide Conformitate → Instruire utilizatori și importă cursanții (aceeași listă folosită de simulările de phishing).
2. Marchează managerii și rolurile — conducerea are cerințe separate în NIS2 și DORA.
3. Înrolează cursanții în cursuri; fiecare primește un link personal, fără cont în panel.
4. Cursantul parcurge modulele (inclusiv pe telefon, pe carduri) și susține testul.
5. Remindere automate pentru cei care nu au terminat; urmărește acoperirea pe organizație.

Simulările de phishing măsoară cum reacționează oamenii la mesaje înșelătoare realiste: notificări false de livrare, ecrane de blocare, invitații de colaborare, cereri de plată urgente de la „director”.

1. Deschide Identitate → Phishing Sim și configurează serverul de trimitere.
2. Alege scenariul și destinatarii.
3. Lansează campania și urmărește: deschideri, click-uri, credențiale introduse, raportări.
4. Înrolează automat în cursul potrivit pe cei care au dat click.

Politicile de securitate (utilizare acceptabilă, parole, lucru de acasă, folosirea AI) contează doar dacă oamenii le cunosc. Modulul de instruire publică politicile și colectează confirmările.

1. În Conformitate → Instruire utilizatori, deschide secțiunea de politici.
2. Publică politica, cu publicul ei și perioada după care trebuie reconfirmată.
3. Angajații o confirmă din linkul personal.
4. Urmărește acoperirea per politică.

Înregistrarea MX a domeniului indică serverul Defneo. Fiecare mesaj din internet ajunge întâi la gateway, e verificat cu aceleași reguli ca filtrul de mail din Site Shield și abia apoi e predat Exchange-ului (sau tenantului Microsoft 365).

• Ce verifică: atașamente executabile și scripturi (și în ZIP), atașamente HTML cu formular de parolă, documente cu macro, hash-uri de malware cunoscute, expeditori din rețele deturnate (Spamhaus DROP) sau de pe liste de abuz, linkuri al căror text arată alt domeniu decât ținta, nume afișate care imită alt domeniu, propriul domeniu trimis din afară fără semnătură.
• Reputația expeditorilor vine din atacatorii banați de instalarea ta și din feed-ul comunitar Defneo.
• Antivirus: semnături în format ClamAV mereu; motorul ClamAV complet, opțional (are nevoie de aproximativ 1,5 GB de memorie).

Cele trei moduri: monitorizare (doar etichetează mesajul), marcare — implicit — (junk-ul primește un antet de spam, iar o regulă de transport din Exchange îl mută în folderul Junk) și respingere (phishing-ul și malware-ul evident sunt refuzate direct). Un singur semnal slab nu mută niciodată un mesaj; e doar înregistrat.

1. Stabilim împreună domeniile acceptate și receive connector-ul Exchange (sau tenantul Microsoft 365) către care livrează gateway-ul.
2. În Exchange, receive connector-ul pentru internet acceptă doar adresa gateway-ului — altfel spammerii ocolesc MX-ul și livrează direct.
3. O regulă de transport trimite mesajele marcate de Defneo în folderul Junk al utilizatorului. În Microsoft 365: un inbound connector de la gateway, cu Enhanced Filtering, plus aceeași regulă.
4. Muți înregistrarea MX pe serverul Defneo. Începe în modul monitorizare dacă vrei să vezi verdictele înainte să mute ceva.

Numele publice ale Exchange (de exemplu mail.firma.ro și autodiscover.firma.ro) trec prin Defneo, cu certificat automat, ca orice alt site. În plus, Defneo aplică reguli care cunosc Exchange:

• Exploit-uri refuzate și sursa banată: ProxyShell, ProxyNotShell, cookie-urile ProxyLogon și web shell-urile din aspnet_client.
• Doar căile clienților ajung la Exchange: Outlook pe web, EWS, ActiveSync, Autodiscover, MAPI, RPC și OAB. Orice altă cale pe aceste nume primește 404.
• Centrul de administrare (ECP) și PowerShell-ul la distanță sunt refuzate din internet — fără ban — și rămân deschise rețelelor pe care le declari de încredere.
• Brute-force pe Outlook pe web: se numără autentificările eșuate (pagina la care Exchange trimite după o parolă greșită), nu autentificările — un birou întreg care se loghează dimineața nu e confundat cu un atac.

Pe un cont de hosting fără root nu poți filtra mailul înainte de livrare, dar contul deține propriile căsuțe. Site Shield le citește la fiecare rulare (din 5 în 5 minute) și mută junk-ul evident în folderul Junk al fiecărei căsuțe — nu modifică și nu șterge nimic.

• Utilizatorii îl învață din orice client (webmail, Outlook, telefon): un mesaj mutat în Junk e o raportare — contul îi învață linkurile și fișierele, căsuța expeditorul.
• Un mesaj mutat înapoi din Junk înseamnă „nu e junk”: expeditorul devine de încredere pentru acea căsuță și se dezvață ce învățase.
• Un e-mail zilnic listează tot ce a fost mutat, ca o mutare greșită să fie ușor de găsit.

1. Deschide Sistem → Utilizatori (doar administrator).
2. Adaugă un utilizator, alege rolul și transmite-i datele de acces.
3. Cere-i să activeze 2FA sau un passkey la prima autentificare.
4. Dezactivează imediat conturile persoanelor care pleacă.

Un token de API permite unui script sau unui agent să folosească panelul fără să împrumute sesiunea unui om. Tokenul acționează în numele proprietarului său, cu un rol care nu-l poate depăși pe al acestuia.

1. Deschide Sistem → Setări → Acces API (tokenuri) (administrator, sesiune reală).
2. Creează tokenul: nume, rol maxim, expirare (cel mult 90 de zile).
3. Copiază tokenul — e afișat o singură dată.
4. Folosește-l în antetul Authorization: Bearer … al cererilor către API.
5. Revocă tokenul când nu mai e necesar; istoricul utilizării rămâne.

Backup-ul împachetează configurația și baza de date a platformei și le trimite într-o destinație din afara serverului. Starea backup-ului e și o dovadă pentru controalele de continuitate din NIS2, DORA și ISO 27001.

1. Deschide pagina Backup-uri a panelului (doar administrator).
2. Configurează destinația: Google Drive, un server SSH sau un server WebDAV.
3. Rulează un backup de test și verifică fișierul în destinație.
4. Lasă backup-ul programat să ruleze automat și urmărește starea ultimei rulări.

Fiecare release Defneo e descris de un manifest semnat digital. Panelul verifică zilnic dacă există o versiune nouă (doar dacă ai activat verificarea) și îți arată ce conține, inclusiv dacă e un update de securitate.

1. Deschide Sistem → Update-uri.
2. Citește notele versiunii disponibile.
3. Apasă Aplică și confirmă tastând versiunea (doar administrator).
4. Serverul verifică din nou semnătura, face backup, aplică update-ul și verifică starea platformei.
5. Dacă verificarea de sănătate eșuează, platforma revine automat la versiunea anterioară.

Când modifici un backend, o regulă de rate limit sau accesul HTTPS la panel, Defneo salvează întâi starea curentă, aplică schimbarea și verifică sănătatea proxy-ului. Dacă ceva nu merge, revine automat la ultima configurare bună.

1. Deschide Trafic → Versiuni config pentru istoricul modificărilor.
2. Compară două versiuni ca să vezi exact ce s-a schimbat.
3. Restaurează manual o versiune anterioară dacă e nevoie.

Dacă organizația are deja un SIEM sau un SOC, Defneo îi trimite constatările și evenimentele. Fiecare eveniment intră într-o coadă și e reîncercat dacă destinația e indisponibilă; ce nu poate fi livrat rămâne păstrat pentru analiză.

1. Deschide Sistem → Export SIEM (configurarea destinațiilor cere rol de administrator).
2. Adaugă destinația: syslog (UDP/TCP/TLS), webhook, Splunk HEC, Microsoft Sentinel sau Elastic; alege formatul (de exemplu CEF sau ECS).
3. Trimite un eveniment de test.
4. Urmărește coada, livrările reușite și mesajele nelivrate.

Fiecare instalare raportează IP-urile pe care le-a banat singură, cu scenariul de detecție și ora. Serverul central de feed publică un IP doar când e confirmat de mai multe surse independente și semnează lista. Instalările o preiau și o aplică automat la marginea rețelei.

• Se trimite doar adresa IP a atacatorului, scenariul și ora — niciodată traficul tău sau datele utilizatorilor tăi.
• Lista e semnată digital; o listă cu semnătură invalidă e refuzată.
• Pe lângă comunitate, feed-ul include liste publice de blocare întreținute.
• Motivul fiecărei banări din feed arată sursa, ca să știi de unde vine.
• În ediția comercială, feed-ul livrează și date de prioritizare a vulnerabilităților (KEV/EPSS) pentru pagina CVE.

Primul pas e să afli dacă 403 apare doar pentru unii vizitatori sau pentru toți.

1. Doar pentru tine sau un vizitator: caută IP-ul în panel. Dacă are o decizie de ban, pagina IP-ului îți arată de ce — vezi Un vizitator legitim a fost banat.
2. Doar din anumite țări: verifică lista de geoblocare și excepțiile ei.
3. Doar pentru anumite instrumente: dacă backend-ul are „Crawlere AI: Toate”, asistenții AI primesc 403 intenționat.
4. Pentru toți vizitatorii, pe toate site-urile: stratul de blocare funcționează fail-closed — dacă nu poate verifica deciziile, refuză tot. Verifică în Sistem → Infrastructură că serviciul CrowdSec rulează și e sănătos, apoi repornește-l dacă e nevoie.
5. Imediat după o repornire: așteaptă un minut-două ca stratul de blocare să-și încarce lista de decizii.

1. Cere vizitatorului adresa IP publică (de exemplu dintr-un site de tip „what is my IP”) sau caut-o în Analytics după oră și pagină.
2. Deschide pagina IP-ului: vezi decizia, scenariul care a declanșat-o și cererile făcute.
3. Apasă Unban. Decizia dispare imediat de pe toate backend-urile.
4. Dacă scenariul se poate repeta (de exemplu un partener care face multe cereri automate legitime), adaugă IP-ul într-o listă de excepții.
5. Dacă ți se pare că scenariul e prea sensibil pentru site-ul tău, notează cazul și trimite-l echipei de suport.

1. DNS: verifică faptul că domeniul (și varianta www, dacă o folosești) indică adresa publică a serverului Defneo, nu un server vechi.
2. Porturi: porturile 80 și 443 trebuie să fie deschise din internet către server. Dacă serverul e în spatele unui router sau firewall, configurează redirecționarea porturilor.
3. CDN sau proxy în față: dacă domeniul trece printr-un CDN, asigură-te că acesta permite validarea Let's Encrypt sau folosește certificatul CDN-ului.
4. Limite de emitere: Let's Encrypt limitează numărul de certificate pe domeniu pe săptămână. După multe încercări eșuate, așteaptă înainte de a reîncerca.
5. Adresa de email ACME: verifică că a fost setată la instalare; e folosită pentru notificările Let's Encrypt.

După corectare, accesează din nou domeniul prin HTTPS; emiterea se reia automat.

Un agent care nu a raportat de mult timp apare ca offline în Endpoint → Agenți și în briefing. Verifică, în ordine:

1. Instalarea: rulează din nou comanda de instalare și citește ieșirea până la final. O descărcare eșuată în tăcere (de exemplu din cauza unui certificat neîncrezut) poate lăsa agentul neinstalat.
2. Conectivitatea: de pe host, verifică faptul că adresa panelului e accesibilă prin HTTPS.
3. Tokenul: tokenurile de înrolare sunt de unică folosință și expiră. Dacă hostul a fost reinstalat sau tokenul era deja folosit, generează unul nou.
4. Ora sistemului: rapoartele sunt semnate cu marcaj de timp; un ceas decalat cu câteva minute face ca rapoartele să fie respinse. Activează sincronizarea NTP.
5. Serviciul: verifică faptul că serviciul agentului rulează (systemd pe Linux, sarcina programată sau serviciul pe Windows).
6. Certificatul panelului: dacă ai schimbat certificatul sau domeniul panelului, agentul poate refuza noua identitate; reînrolează-l.

Pagina Update-uri distinge mai multe rezultate, fiecare cu altă semnificație:

1. Citește jurnalul update-ului din pagina Update-uri.
2. Verifică memoria și spațiul pe disc — o lipsă de resurse e cauza cea mai frecventă.
3. Corectează cauza și reîncearcă.
4. Dacă problema persistă, trimite jurnalul echipei de suport.

Un tablou de bord care afișează 0 când nu și-a putut citi datele minte: „zero vulnerabilități” sună liniștitor, dar poate însemna că sursa a căzut. De aceea Defneo face distincția peste tot.

• 0 — sursa a fost citită și nu a găsit nimic.
• Indisponibil / n/a — sursa nu a putut fi citită sau indicatorul nu se poate calcula; motivul e afișat.
• Neverificat — nu există o metodă sigură de verificare (de exemplu un program fără mapare la baza de vulnerabilități).
• Template — un text care ar fi fost generat de AI a fost produs dintr-un șablon, pentru că nu e configurat un model AI.

Toate componentele Defneo — proxy, detecție, baze de date, panel — rulează pe serverul tău. Nu există o consolă cloud prin care să treacă datele tale.

• Analytics se calculează din jurnalul propriului proxy, fără scripturi terțe și fără cookie-uri de urmărire.
• Telemetria componentelor terțe care o au implicit (de exemplu Grafana) e dezactivată.
• Verificarea update-urilor e opțională; o poți înlocui cu importul manual al manifestului semnat.
• Funcțiile AI folosesc un endpoint compatibil OpenAI pe care îl alegi tu — inclusiv un model local. Fără endpoint configurat, folosesc șabloane și nu trimit nimic; unde contextul conține IP-uri, acestea sunt pseudonimizate înainte de trimitere, iar fiecare apel e înregistrat în Jurnalul AI.

Luăm în serios orice raport de securitate privind Defneo — platforma, agenții, installerul sau site-ul.

1. Trimite raportul la security@defneo.com.
2. Include versiunea afectată, pașii de reproducere și impactul estimat.
3. Nu accesa date care nu îți aparțin și nu degrada serviciile altora în timpul testării.
4. Îți confirmăm primirea, te ținem la curent și coordonăm cu tine momentul publicării.